blog
7 pași prin care poți trece mai ușor printr-o perioadă de doliu

Cum poți trece mai ușor printr-o perioadă de doliu?
7 pași prin care poți trece mai ușor printr-o perioadă de doliu » Decesul unei persoane dragi este o adevărată lovitură pentru fiecare dintre noi, fie că vorbim despre pierderea unei rude, a unui prieten sau a aunei cunoștințe. În orice situație, indiferent de natura pierderii suferite, emoțiile pe care le simți pot fi copleșitoare. Dacă ești aici și citești aceste rânduri, cel mai probabil treci printr-un astfel de moment în care ai nevoie de ajutor. În primul rând, ne dorim să fii conștient de faptul că absolut tot ceea ce simți în acest moment este firesc și nu trebuie să te ascunzi de sentimentele pe care le ai. Acestea sunt naturale. Treci printr-un moment dificil și ar fi bine să știi o serie de aspecte ce te pot ajuta.
Înainte de a trece la lista pe care ți-am pregătit-o, am dori să îți prezentăm, pe scurt, “etapele doliului”. Acestea te vor ajuta să înțelegi faptul că nu există o “formulă magică” prin care te vei “pune pe picioare” într-o clipită. Si, mai cu seamă, te vor ajuta sa intelegi că trecerea printr-un doliu este un drum anevoios prin care trebuie să treci.
Etapele doliului
Etapele doliului, în număr de cinci, au fost descrise pentru prima dată în 1969 de Elisabeth Kübler-Ross. Psihiatru american de origine elvețiană, aceasta a menționat faptul că persoanele ce trec prin durerea doliului se înfruntă cu o serie de cinci emoții. Acestea sunt negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea. În continuare ți le vom prezenta pe toate în linii mari.
Prima etapă descrisă de Kübler-Ross este cea a “negării”, deseori alăturată “izolării”. În cadrul acesteia, reacția naturală la aflarea unei vești devastatoare de către cele mai multe persoane este cea de negare a realității, de tipul “Acest lucru nu mi se poate întâmpla!”. Din nou, trebuie să fii conștient de faptul că o astfel de reacție este cât se poate de normală. Negarea este în sine un mecanism de apărare extrem de comun. El încearcă să te protejeze de șocul dat de aflarea veștii fulgerătoare. În cadrul acestei etape, pur și simplu îți blochezi emoțiile. De asemenea, ai senzația că din acest punct nimic nu mai are sens, iar viața nu mai are valoare. Durata acestei etape variază de la persoană la persoană. Te poți afla în această etapă de la câteva ore până la câteva luni sau câtiva ani.
Odată trecut prin negare, urmează etapa furiei. Această începe în momentul în care negarea începe să se încheie, iar durerea și crunta realitate reapar în atenția ta. În cadrul acestei etape, emoția pe care o resimți este redirecționată și exprimată prin furie. Ea poate fi îndreptată către orice este prin preajma ta: de la obiecte neînsuflețite, la prieteni, rude sau străini. Furia poate fi îndreptată inclusiv către persoana pe care tocmai ai pierdut-o. Cu siguranță, rațional vorbind, ești conștient de faptul că această nu trebuie să fie blamată. Insă, emoțional vorbind, te poți supăra pe această pentru durerea ce ți-a provocat-o prin faptul că te-a părăsit. În acest punct, te poți simți vinovat inclusiv pentru că ești furios.. culmea! Din această cauză, te poți înfuria și mai tare.
Pe lângă persoana ce a decedat, îți poți îndrepta furia și către persoanele ce au fost în jurul acesteia în perioada premergătoare decesului. De exemplu, în cazul în care persoana a decedat din cauza unei boli, poți fi furios pe medicul ce a oferit diagnosticul și nu a putut-o vindeca. Aceast sentiment poate fi accentuat și de faptul că medicii au de-a face aproape zi de zi cu moartea. Insă trebuie să știi că acest fapt nu îi face deloc imuni la suferința pe care o resimt pacienții pe care îi au în pază sau la tristețea rudelor.
O noua reacție cât se poate de normală este cea a “negocierii”. Trecut prin cele două etape anterioare, este cât se poate de firesc să simți sentimente de vulnerabilitate sau nepuțință. Prin intermediul acestei etape, încerci să îți recâștigi controlul pe care simți că l-ai pierdut în viața ta din cauza sentimentelor tale. Acest control poți să încerci să-l recâștigi prin afirmații de tipul “Dacă…”, precum: “Dacă am fi apelat din timp la doctor..”, “Dacă am fi primit o a doua opinie de la un alt specialist..”, “Dacă am fi încercat să îi facem ultimii ani mai frumoși..” etc.
Etapa negocierii poate fi transpusă printr-un dialog “de înțelegere” cu o putere superioară nouă prin care îincerci să amâni inevitabil și implicit durerea ce va însoți inevitabilul. Mecanismul acestă de apărare este, totuși, o linie extrem de slabă, ce te protejează de crunta realitate doar pentru puțin timp. În plus, negocierea este însoțită de cele mai multe ori de și mai multă vinovăție, deoarece începi să crezi cu ardoare faptul că ai fi putut face ceva diferit ce, în cele din urmă, ar fi ajutat la salvarea persoanei iubite pe care tocmai ai pierdut-o.
În continuare, trecut prin “Negare & Izolare”, “Furie” și “Negociere”, vei ajunge la depresia asociată doliului. Este cât se poate de firesc ca în această etapă să îți pui întrebări existențiale precum “Ce o să se întâmple din acest moment cu mine..? sau să fii convins de faptul că nimic nu mai are sens pentru tine din această cauză (“Nu mă voi putea descurca niciodată de unul singur”). Depresia este din ce în ce mai accentuată în momentul în care simți că golul creat nu mai poate fi umplut cu absolut nimic.
În final, ultima dintre etapele doliului este cea a acceptării. Trebuie să fii conștient de faptul că cei ce ajung în aceast stadiu nu privilegiați, mai multe persoane putând rămâne blocate în stadiile anterioare. Acest fapt se poate produce deoarece moartea poate fi deopotrivă bruscă și neașteptată, putându-ne în acest fel într-o “închisoare” a negării sau a furieri.
Acceptarea nu este o perioadă de fericire. Este mai degrabă o perioadă caracterizată prin calm și retragere din punct de vedere emoțional. Pe plan social, începi să reinvestești timp în activități cu persoanele din jurul tău și, încetul cu încetul, începi să vorbești despre pierderea suferită fără să resimți stări emoționale de o severitate acerbă.
Cum pot trece peste doliu?
Acum că știi care sunt etapele doliului și că poți avea o imagine de ansamblu asupra “traseului” pe care îl urmezi sau îl vei urma. De aceea, ți-am pregătit o listă cu 7 dintre cele mai recomandate practici intermediul cărora poți trece mai ușor prin doliu.
Înainte de toate, trebuie să ții cont de un aspect deosebit de important: nu trebuie să treci singur prin această perioadă dificilă! Unul dintre sfaturile cel mai des întâlnite pe care le oferă specialiștii este reprezentat de creerea unei “rețele de susținere”. Această constituie, în linii mari, o listă cu persoane ce îți pot fi alături în momentele de cumpănă. În primul rând, trebuie să te gândești la familie, prieteni apropiați și vecini.
Cu toții știu cât de dificil este sentimentul de pierdere pe care îl resimți în acest moment și își doresc să te ajute. În egală măsură, trebuie să conștientizezi că societatea în care trăim ne-a învățat să lăsăm persoanele din jurul nostru să-și rezolve singure probleme și, de aceea, multor persoane apropiate ție le-ar veni greu să te caute în acest moment, știind pierderea prin care treci, pentru a îți oferi suportul lor. Nu trebuie să le învinovățești, deoarece acestora le-ar putea fi frică să nu te deranjeze sau “să-ți facă mai rău”. Acestea pot aștepta chiar acum să le soliciți ajutorul și să-ți fie alături. Apelează la ele cu încredere!
În cartea “Cum să treci peste doliu”, redactată de Anne Ancelin Schützenberger și Evelyne Bissone Jeufroy este menționat faptul că este indispensabil să ne oferim “un minimum de patru plăceri pe zi”. Mai mult decât atât, în cartea menționată nu se vorbește despre un simplu sfat, ci despre o adevărată “prescripție medicală”, deoarece acest “tratament” ar trebui să îl realizăm nu doar pentru o perioadă scurtă de timp, ci pentru cât mai mult timp cu puțintă – chiar pe întreaga durată a vieții noastre.
Plăcerile pe care ni le putem oferi pot fi dintre cele mai diverse. Putem ieși la o plimbare dimineața înainte de a ne apuca de treburile zilnice. Putem merge să vedem un film la cinema. Sau chiar ne putem da cu bicicleta. Autoarele cărții menționate anterior subliniază faptul că lista plăcerilor este infinită și oferă mai multe exemple inspirate din cele ale clienților proprii. Printre acestea amintesc savurarea momentului prezent, plăcerea și blândețea odihnei, alegerea livrării ziarului la ușă (sau a alimentelor), cumpărarea de flori sau comentarea acestora pentru a ne fi aduse acasă, privitul cerului, a soarelui, a lunii, a stelelor etc.
Aceeași carte menționată anterior vorbește despre “travaliul doliului”. Gestionarea perioadei este infinit mai dificilă în contextul în care noi nu am fost educați să ne controlăm emoțiile pe care le avem. În situația în care suferim o pierdere a unei ființe dragi, pot veni în rafală atât sentimente, cât și emoții pe care nu le-am mai cunoscut până în momentul respectiv. În acest context, ne-ar fi extrem de greu să le facem față, neștiind să “lucrăm” cu acestea. De aceea, nu trebuie să ne eziți să soliciți un ajutor de specialitate. În acest sens, poți apela la un consilier sau la un psihoterapeut. Acesta are pregătire avizată pentru astfel de situații și îți poate face “travaliul” mai ușor..
Acest sfat este extras din cartea “Drum Prin Doliu”, scrisă de Anda Mogoș. În primul rând, noi toți ar trebui să fim conștienți de faptul că orice eveniment important din viață ne schimbă. Cu atât mai mult decesul unei persoane dragi. De aceea, este imperios necesar să fim conștienți de faptul că din momentul în care suferim o astfel de pierdere, nu mai suntem aceeași persoană. Nu vom mai fi niciodată persoana care are o mamă, persoana care are un frate, persoana care are bunici etc.
Din acest moment, de fiecare dată când vei cunoaște pe cineva și va veni vorba de frați, de exemplu, va trebui să spui “o mai am doar pe sora mea mai mare, fratele meu a murit în urma cu câtiva ani”. Cu certitudine, de fiecare data când va veni vorba despre persoana pierdută va exista o tristețe profundă. De aceea, trebuie să fii deschis fața de aceste schimbări și “să faci pace” cu noua ta identiate. În cazul meu, autorul acestor rânduri, cu identitatea de “bărbat cu frate decedat”.
O parte semnificativă dintre persoanele ce suferă o pierdere au tendința de a își “îneca amarul” în diverse vicii. Cele mai frecvente sunt consumul excesiv de alcool, de droguri sau de sedative. De asemenea, putem regasi si implicarea în activități referitoare la jocurile de noroc.
Sentimentele resimțite cauzează sentimente profunde de anxietate și depresie, persoanele suferinde putându-și “administra” astfel de vicii cu scop de “auto-medicație” a stării trăite. Din nou, trebuie să fii conștient de faptul că aceste “anestezice” sunt doar temporare. Acestea nu îți pot aduce nici un câștig pe termen lung. Nu există, din păcate, nici un fel de medicație pentru durerea ta. Este extrem de important să nu cazi în capcana unei astfel de dependențe în momentul în care încerci să “te vindeci”. La fel ca și în cazul punctului 3, este bine să apelezi la un specialist.
Aceeași Anda Mogoș, menționată la punctul al 4-lea, vorbește în cartea sa despre importanța unei rutine. Autoarea evidențiază faptul că într-o perioadă de doliu nevoia noastră de ordine este imperios necesara. Astfel, o rutina este opusul neprevăzutului, în timp ce neprevăzutul reprezintă inceritutdinea. Implicit, ne face să nu ne simțim în siguranță. În schimb, prin stabilirea unei rutine, ai ptutea simți control asupra ta și asupra acțiunilor din viața ta. De aceea, încearcă să îți pui anumite obiective zilnice sau săptămânale și să faci tot ceea ce îți stă în puțină pentru a le respectă. Fă asta, fie că vorbim despre mișcare, mers la sala de fitness sau chiar o ceașcă de cafea alături de o persoană dragă în fiecare dimineață.
Știu, sună ciudat! Sună contrar a învățămintelor “propovăduite” de societate, care ne-au transmis încă din copilăria timpurie faptul că trebuie să “fim puternici”, să “trecem peste” sau “să nu ne mai gândim” în astfel de situații. Totuși, în contextul actual, dacă încerci să fugi de trăirea propiu-zisă a doliului poți dezvola in viitor episoade depresive, tulburări de stres post-traumatic sau chiar una sau mai multe dintre dependențele menționate anterior. Nu există doliu care să fie încheiat până ce nu este trăit. Fii conștient că nu este o rușine să plângi. Din contră, este o dovadă de forță interioară. Ai nevoie de ea pentru a fi din ce în ce mai aproape de vindecare.
La cine pot apela în cazul în care trec prin periada de doliu?
Poți apela la terapeutul tău! Dacă nu ai unul și îți dorești să lucrezi în acest sens, te aștept cu mare drag! În continuare, poți găsi datele mele de contact. Poți să îmi scrii pe orice platformă din cele de mai jos sau poți să mă suni la numărul afișat.
Psih. Tudor-Daniel Huțul » 0748 533 224
tudordanielhutulpsih@gmail.com
Bibliografie
Kübler-Ross E (1969). On Death and Dying. Routledge.
Kübler-Ross E (2005). On Grief and Grieving: Finding the Meaning of Grief Through the Five Stages of Loss. Simon & Schuster.
Schützenberger, A. A., Bissone, E., Pérez-Reverte, A., Walls, J., Grijelmo, Á., Ferry, L., … & Glucksmann, R. (2011). Salir del duelo.
Mogoș, A. (2013). Drum prin doliu.